Sunt crescută lângă malul Dunării si azi apele ei se zbat in mine si își liniștesc cursul… si îmi liniștesc si eu curgerea…
Dunărea m-a învățat sa apreciez trezirea pescarilor in zori de zi când satul e cufundat in încremenire, sa apreciez mâinile bătătorite de vâslit, chipurile arse de soare, mirosul catranului folosit de bunic când avea plăcerea infinita de a se ocupa de barca lui; m-a învățat sa iubesc mâinile muncite de periberitul secilor, sa ador mirosul de peste proaspăt scos din balta, solzii ce mi se lipeau de piele când încercam sa îmi imit Măiastra bunica la curățatul si evisceratul bogăției ihtiologice.
Soarele in Dunăre, pe brațul Crișan, are alta ardere, are alt miros; caldura, aerul de balta iti pătrunde in plămâni si de acolo in tot corpul, liniștind sufletele zbuciumate… Iar oamenii, comunitatea, amestecul de limbi, cântecele… Toate sunt in mine, le port peste tot cu mândrie… Deși nu sunt crescută in rit lipovenesc, nu ma deranjează sa fiu numita astfel…
Poate nu sunt Lipoveanca, dar sunt sigur Dunareanca!
Dr. Cotan-Grigorean Raluca-Adina 